Preacucernice părinte Bogdan Frăţilă, pornind de la Evanghelia despre tămăduirea femeii gârbove, care se va citi mâine în biserici, explicaţi-ne de ce nu trebuie să renunţăm la cele duhovniceşti?
Ca de altfel din toate Evangheliile, şi din aceasta trebuie să înţelegem că Mântuitorul Hristos a vorbit atunci cu oamenii din acele timpuri, dar de asemenea El a vorbit şi cu noi, cei de acum. Vedem cu ochii minţii noastre tabloul în care Învăţătorul Hristos vorbeşte celor din sinagogă şi apoi ne putem imagina apariţia femeii, care era gârbovă de atâta amar de vreme, de optsprezece ani, şi cu toate acestea nu s-a deznădăjduit, ci continua să vină la sinagogă în speranţa că Dumnezeu va face o minune cu ea. Avem de învăţat din consecvenţa femeii gârbove, căci din păcate noi, cei de astăzi, renunţăm destul de repede, mai ales la cele duhovniceşti. Nu suferim nici măcar un an, nici măcar o lună sau o săptămână, ba nici măcar o zi. Uneori nici măcar o privire, pentru că atunci când, mânaţi de suflet sau de un prieten, mergem în sfânta biserică, dar fugim imediat, nemaiîntorcându-ne curând, motivând că s-a uitat lumea prea insistent. Iată, femeia gârbovă a avut răbdare optsprezece ani!
Gârbovirea femeii ne face să înţelegem că păcatul lasă urmări adânci nu numai în suflet, ci păcatul se răsfrânge şi asupra trupului. De cele mai multe ori bolile trupeşti sunt urmare a bolilor sufleteşti. De câte ori oare nu a plâns femeia şi cine oare a putut să-i numere lacrimile şi durerile decât numai Bunul Dumnezeu? Şi ca un Dumnezeu, Hristos a tămăduit-o pe femeia gârbovă, iertându-i păcatele. Nimeni în afară de El nu poate face acest lucru. Femeia este răsplătită pentru credinţa şi nădejdea ei în Dumnezeu.
Ne mai punem astăzi nădejdea în Hristos?
Spre deosebire de femeia gârbovă, noi, cei de astăzi, ne purtăm păcatele trupeşti şi sufleteşti fără însă a mai privi cu nădejdea că Dumnezeu este Cel care are puterea de a ne vindeca. Nu mai căutăm rezolvare la Dumnezeu, ci ne complacem în "dulceaţa" păcatelor, devenind nepăsători la cuvintele Mântuitorului: "Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11, 28). Femeia din evanghelie trebuie să fie un exemplu pentru noi, căci suntem datori să trăim cu fruntea sus şi cu ochii aţintiţi spre cer. Deci, din punct de vedere duhovnicesc, Evanghelia de duminică ne transmite următoarele învăţături: să fim răbdători, să fim credincioşi şi statornici în ceea ce facem.
