Ştim că pe pământul românesc creştinismul este o prezenţă incontestabilă de aproape două mii de ani. Drept urmare, era firesc ca şi pe teritoriul comunei noastre să fie un lăcaş pentru credincioşi încă din îndepărtate vremuri. Cum pe acele timpuri teritoriul de azi era patronat de diferite mănăstiri, era de aşteptat ca una dintre ele să ridice aici o biserică.
Două sunt in formaţiile precise ce atestă existenţa unei biserici în comuna Glodeanu Sărat.
Prima se găseşte în Triodul tipărit în 1747 şi care spune aşa: „să se ştie că aceaastă carte a fost cumpărată de popa Enache SânTudor Bălbâtea de la popa Drăgulin ot Tohani la leat 1813, după trecerea muscalilor.”
A doua însemnare în Triod este făcută de dascălul Gheorghe Ungureanu la leat 1818 martie 20 spunând că, acesta a legat din nou această sfântă carte, iar preotul Enache Bălbâtea iscăleşte, specificând că este la Glodeanu Sărat din 10 feb. 1802.
Avem mai multe informaţii, scrise de preotul Gheorghe Andreescu, într-o Katagrafie cerută de Sfânta Episcopie în 1880. Luminatul şi întreprinzătorul preot Andreescu Gheorghe, fiu al satului, ajuns proistos al plasei Tohani şi apoi al plasei Călmăţui din districtul (judeţul) Buzău în perioada 1881-1904, conform ordinului nr. 185 din aprilie 1879, transmis de Protoieria Buzău printr-o adresă primită în 7 mai 1879, la Proistoşia plasei Tohani, cu sediul la Mizil. La cererea Episcopiei Buzăului întocmeşte o admirabilă „Katagrafie a bisericii cu patronagiul "Intrarea în biserică” din Glodeanu Sărat, plasa Tohani, judeţul Buzău, anul 1890, noiembrie 10”. Aceasta poate fi considerată, pe drept cuvânt, prima încercare de cercetare istorică asupra activităţii bisericeşti de la noi, sat vechi şi răvăşit de tulburările vremurilor.
În partea introductivă a acestei catagrafii, o veritabilă monografie prin conţinut, se precizeză că „această sfântă biserică n-are pisanie decât după desluşirile luate de la poporeni şi este făcută în anul1775 de Monastirea Căldaruşani”. Preotul paroh Andreescu precizează că mănăstirea Căldăruşani a făcut-o „la mănăstirea Ţigăneşti (pentru măicuţele de acolo, care nu o mai foloseau) şi, de acolo, s-a dăruit aceştii comuni la anul 1802. Este de lemn (bârgeni), în stare proastă, având trebuinţă de alta”.
În continuarea lucrării se scrie despre biserica din lemn adusă şi reclădită că "este făcută pe pământul locuitorilor dat după legea rurală şi se întreţine de locuitorii comunei. În această biserică, adusă tocmai de la Ţigăneşti, s-au rugat credincioşii timp de aproape un secol. Clădirea a fost demolată abia în 1904, când toată lemnăria a fost vândută prin licitaţie publică
O dovadă indubitabilă a acestei prime biserici din lemn o reprezintă mica clădire ridicată pe locul sfintei mese din altar, prin osteneala distinsului preot Gheorghe Andreescu, în anul 1904. Aici sunt, după mărturisirile preotului Barbu Georgescu, slujitor mult timp alături de preoţii Mantu Popescu şi Alexandru Popescu, obiecte de uz bisericesc, haine şi cărţi vechi. Pe peretele din partea de sud a modestei construcţii din zid şi acoperită cu tablă galvanizată, oricine poate citi: „Acest monument s-a ridicat deasupra Sf. Mese a Bisericii vechi ridicată în 1802, fiind adusă de la Ţigăneşti, unde fusese ridicată în 1775.” Pe peretele dinspre apus se găseşte „actul de naştere” al şcolii străvechi a glodenenilor: „Aici a fost prima şcoală a comunei în 1845, învăţători Popa Ion Ioniţă şi dascălul N. Cazan”. Construcţiei i s-au făcut reparaţii şi o parte a înscrisurilor nu se mai desluşeşte.
Preotului Enache îi urmează preotul Ioniţă Ion care-şi aduce ca ajutor pe Ion Gh. Potgoreanu, tatăl său. Preotul Ioniţă slujeşte între anii 1824-1849. Fiul preotului Ioniţă, Vasile, merge la vârsta de 18 ani la Mănăstirea Ciolanu şi, după o practică de un an, este hirotonit preot în 1846. Acesta trăieşte 81 de ani, murind în 1907.
În anul 1852 vine ca preot Gheorghe Andreescu care pentru acea vreme era preot “cu carte”. Urmase cursurile Seminarului Kesarie din Buzău, fiind un elev de elită, aqşa cum o va dovedi ca preot la Glodeanu. A fost Proistos de Tohani (ajutor al Protopopului de Buzău) şi lucrul cel mai important al activităţii sale a fost construirea actualei biserici, pe care a reuşit să o termine în 1890. La temelia bisericii, ce şi azi se înalţă semeaţă spre soare, au fost adunate, cioplite şi puse toate crucile de piatră din primul cimitir al satului. E construită după modelul bisericii “Sf. Ioan Botezătorul” din Mizil şi pictată în întregime abia în 1904 de Grigore Gonstantinescu.
Pe peretele dinspre sud al altarului, în dreapta uşii, pe temelia de piatră sunt cioplite câteva cuvinte care amintesc că “aceasta sfâmtă biserica s-a construit între anii 1889-1891”, iar pe celalalt perete sunt trecute numele epitropului Ene Stoica și al primarului Răducanu Fefeleanu, “stăruitor la construirea bisericii”.
In partea de nord a altarului, în dreptul proscomidiarului, a fost înhumat preotul Gheorghe Andreescu în 1905.
În acelaşi an vine la Glodeanu Sărat în luna martie preotul Popescu Mantu, din parohia vecină Florica, absolvent al Seminarului Central din Bucureşti. După 5 ani este preoţit pentru Glodeanu Sărat Alexandru Popescu în 10 feb. 1910. Doi preoţi de elită ce au condus cu demnitate biserica. Preotul Mantu Popescu moare în urma unui atac de cord la 30 dec. 1950, iar părintele Alexandru Popescu a slujit până în aprilie 1964, alături de preotul Barbu Georgescu, venit la Glodeanu la 12 ian. 1947, în ajunul Sfintelor Paşti.
În 1977, după cutremurul din martie, biserica ajunge o ruină: zidurile fisurate de sus până aproape de temelie, arătau puterea cutremurului şi dezastrul clădirii. Abia după trei ani au fost aprobate reparaţii capitale. Fiind în perioada comunistă lucrările s-au desfăşurat destul de anevoios, lucrători fiind doar 5 la număr (2 la tablă şi 3 la yidărie şi lemnărie), cărora li s-au alăturat dascălul Aurică Riciu şi Pr. Barbu Goergescu. La 1 dec. 1980 preotul şi credincioşii s-au putut ruga în biserica renovată.
La 31 dec. 2000 preotul Barbu Georgescu se pensionează. Au urmat o serie de preoţi suplinitori. Unul dintre aceştia a fost preotul Postolache Daniel, care, deşi a slujit doar 2 ani, s.a dovedit a fi un bun gospodar, înzestând biserica cu încălzire centrală şi împrejmuind curtea bisericii cu un gard nou din lemn.
În anul 2003, în ajunul Floriiilor, un fiu al satului, preotul Ciprian Frăţilă, teolog licenţiat la Târgovişte, este numit şi-şi începe activitatea.
În anul 2010, luna martie, ziua 22, încep reparaţiile capitale: decopertarea învelitorii bisericii şi refacerea acesteia, cu încercarea de a i se da acesteia strălucirea de altă dată.
